20 ianuarie 2010

Tărtăcuţă: "Să nu mi-o ia altcineva.."(partea a IV-a)

...(continuare)...

Trece o zi, trec două, dar Iacob munceşte din zori şi până în noapte la câmp. În fiecare zi se gândeşte să tragă o fugă până la Vanea, dar de fiecare dată ceva îl opreşte: fie că junge prea târziu acasă, fie că îl cheamă taică’su să mulgă vaca sau să dea mâncare la animale, aşa că până termina munca, se făcea prea târziu. În plus, aştepta să vina Vanea să îl anunţe, că parcă aşa îşi amintea el că le era înţelegerea: nu de alta, dar să nu creadă că el nu are deloc răbdare. Deja se pornea sa vadă daca nu cumva a uitat Vanea de înţelegerea lor, când îl vazuse pe acesta intrând pe poartă. Când l-a văzut, parcă i-a sărit inima din loc.
- Măi Iacob, sî îmblu eu din urma ta? Şi m-ai rugat tu? Ori deam nu mai ţîi minti... Şi, astepţ’ sî vezî fata măritatî şî pi urmî ai s-o cauţ’?
- Nu măi... chiar amuia mă pornem la tini, da văd’cî ni-ai luat-o pi dinainti. Hai zîi odatî cum o cheamî şî şii cu dînsa cî-ni vini chiar amu s’mă pornesc...
- Ho, măă..., linişteştiti..poati ti-o fugări tat’su cu furca. Şi sî cauţî tu la o buca’ di noapti în sat străin? Şi-ai sî-i zâşi? Poati cî fata niş macar nu ti-o văzut...
- Hai spuni odatî cum o cheamî, cî mă enervezi!
Iacob dorea cât mai repede să o vadă, să-i vorbească... Uitase deja de foame, de somn... Vroia să fugă în Borşeni, să o fure şi să o aduca acasă... Vorbele lui Vanea băgase frica în el. Dacă între timp “i-o ia altcineva”???
- Măi Iacob, undi-ţ’ zboarî mintea bre omuli? Văd cî tu dorni din cioari... Mă duc eu acasî sî dorm cî’s obosît...
- Da parc’ai vinit cu noutăţ’?
- Bun dar, hai sî’ţ zîc şi ni-o zîs sormea, cî văd cî tu parcî eşti chicat din pod. Îi zîşi Ilinca şî trăieşti cam în capâtu’ satulu’, a doua casî. Ari porţ’ mari din lemn cî tat’su-i meşter...
Iacob asculta cu răsuflarea tăiată... şi cu gândurile la casa din marginea satului vecin. Îi venea să îl lase pe Vanea povestind aici, iar el să fugă repede la Ilinca(că doar aflase deja şi cum o cheamă şi unde locuieşte!!).. În acest timp Vanea îi spunea toate detaliile pe care le ştia de la sora lui...
- Da iaca tat’su ari numa’ feti, n-ari pi şini învaţa meserii...
- Las’cî a sî înveţî pi jineri!
- Dacî a ave pi şini... şi Vanea începuse să râdă de naivitatea lui Iacob.. -Da fata am înţăles cî-i cam iuti...
- Vanea, pi mini nu ma-înteresazî. Mâni mă duc...mă duc la dânsa acasî..., ma duc şî graiesc şî cu tat’su...
- Stai măi, potoleşti-ti! Mai rabdî o ţârî, cî niş nu ştii cum îi fata la lumina zilei... şî pi capu’ treaz... Iaca pisti trii zîli îi hram la Borşeni şî o sî ni duşem la jioc, la horî, şî o găseşti tu şî deam ai sî vezî dacî va-nţălejiţ’... ori la jioc poati ai găsî alta mai bunî... cî... nu s-o terminat mama fetilor...

...(to be continued)...

2 comments:

Postolachi spunea...

si pe cind continuarea?

Luminitza spunea...

Sărmanii băieţi, când văd o fată parcă'ş pierd minţile de'acu...

Trimiteți un comentariu