29 ianuarie 2010

Tărtăcuţă: "Mâine-i hramul în Borşeni"(partea a V-a)

...(continuare)...

Deşi era sâmbătă dimineaţă, în Borşeni toată lumea era agitată. Doar copiii care se jucau "în ţărnă" şi persoanele care erau prieteni buni cu păharul nu păreau interesaţi de faptul că duminică e hram la ei în sat. Ilinca totuşi nu părea nici ea prea încântată de acest fapt. Nu!, nu făcea parte din nici o categorie de mai sus, doar că ştia sărmana fată că iar se lasă cu scandal în familie. Şi cum lucrurile rele nu se lasă deloc aşteptate... se şi auzi un ţipăt atât de puternic, de trezise şi cei mai leneşi câini din mahala care stăteau tolăniţi în cuşcă.
- Iliiiincaaaa!!! Şi stai fără niş o treabă, ca un pui de pogdaprosti? Lumea nu-ş' vedi capu' di nevoi, da' tu cu gându la steli!, strigă maică-sa din toţi rărunchii. Treşi mai răpidi şî prigăteşti morcovu' şî şiapa pintru găluşi cî amuş îi noapti!(n.a. = sarmale)
- Las sî prigăteascî Maria! Eu data trecut-am prigătit. Eu am di făcut curăţănii în casî...
- Dac-am spus sî treşi chiar amu, însamnnî cî chiar amu treşi şî gata! Laso pi sor-ta în paşi, c-îi mai mititicî, da tu deamî bunî di măritat...
Cuvintele acestea o supărau cel mai tare pe Ilinca, care pe lânga toate treburile, trebuia să se pregăteasca şi de horă, ca să-şi găseasca şi ea un “gospodar cu avere...”.
Orice nu ar fi încercat să spună Ilinca, era în zadar: ea era fata cea mai mare, iar Maria avea un farmec incredibil să facă totul în aşa fel încât toţi să lucreze, iar ea să privească dintr-o parte spre disperarea totala a surorii sale, fiindca micuţa de ea, trebuia “să se înveţe”. Cu certuri sau nu, dar pregătirile pentru sărbătoare erau în toi. Spre seară, deja de peste tot veneau mirosuri de bucate care mai de care mai îmbietoare, deşi gospodinele mai aveau de muncit pînă seara târziu.
Gândurile tinerei fete nu erau însă la sarmale, pârjoale, răcituri sau cozonaci...
“Mâine-i jioc la noi în sat... aşă cî o să ni duşem cu fetili... Eu îmi iau hainele şelea noi, aşă cî nu cred sî şii cariva mai frumoasî acolo! Da dacî vin feti şi din alti părţi şi a sî şii mai gatiti ca mini?... Las’ cî eu am sî mă stărui sî jioc mai ghini... şî tot la mini o sî sî uiti tăţ’..., da’ numa sî nu vie Toadri şî să ni sî ţâi scai di mini tătî sara... capî nu mai pot niş’ macar jiuca cu altşineva. Poati s-o supărat pi mini, cî data trecutî i-am zîs sî nu-şî piardî timpu’ cu mini dijiaba... Dacî nu o înţăles, a sî-i zîc vreo două mai diocheti şap’ a s-înţăleagî tăt... Poati or veni şî din alti sati la hram, cî băieţîi din sat... îi stiu pi tăţî, şî niş unu’ nu-mi plaşi...”

...(to be continued)...

P.S. Borşeni este o localitate fictivă. Orice asemănare cu localităţile reale este absolut întâmplătoare.

27 ianuarie 2010

Pasiunni - pentru cei pasionati de lucruri croşetate

Văd că Iulika s-a apucat de treabă şi blog-ul ei arată destul de bine. Pentru cei interesaţi, aruncaţi o privire aici: http://pasiunni.blogspot.com/ Sunt ferm convins că în curând va avea mult mai multe "croşetări" prezentate acolo. Succes!!

P.S. Nu, nu sunt mahmur. Aceasta nu este continuarea promisă. Ştiu că trebuia azi să scriu o contiunare, dar.. hmmm.. culmea, nu am scuze... nu am pe cine să dau vina. Înseamnă că acuş încep să scriu!

20 ianuarie 2010

Tărtăcuţă: "Să nu mi-o ia altcineva.."(partea a IV-a)

...(continuare)...

Trece o zi, trec două, dar Iacob munceşte din zori şi până în noapte la câmp. În fiecare zi se gândeşte să tragă o fugă până la Vanea, dar de fiecare dată ceva îl opreşte: fie că junge prea târziu acasă, fie că îl cheamă taică’su să mulgă vaca sau să dea mâncare la animale, aşa că până termina munca, se făcea prea târziu. În plus, aştepta să vina Vanea să îl anunţe, că parcă aşa îşi amintea el că le era înţelegerea: nu de alta, dar să nu creadă că el nu are deloc răbdare. Deja se pornea sa vadă daca nu cumva a uitat Vanea de înţelegerea lor, când îl vazuse pe acesta intrând pe poartă. Când l-a văzut, parcă i-a sărit inima din loc.
- Măi Iacob, sî îmblu eu din urma ta? Şi m-ai rugat tu? Ori deam nu mai ţîi minti... Şi, astepţ’ sî vezî fata măritatî şî pi urmî ai s-o cauţ’?
- Nu măi... chiar amuia mă pornem la tini, da văd’cî ni-ai luat-o pi dinainti. Hai zîi odatî cum o cheamî şî şii cu dînsa cî-ni vini chiar amu s’mă pornesc...
- Ho, măă..., linişteştiti..poati ti-o fugări tat’su cu furca. Şi sî cauţî tu la o buca’ di noapti în sat străin? Şi-ai sî-i zâşi? Poati cî fata niş macar nu ti-o văzut...
- Hai spuni odatî cum o cheamî, cî mă enervezi!
Iacob dorea cât mai repede să o vadă, să-i vorbească... Uitase deja de foame, de somn... Vroia să fugă în Borşeni, să o fure şi să o aduca acasă... Vorbele lui Vanea băgase frica în el. Dacă între timp “i-o ia altcineva”???
- Măi Iacob, undi-ţ’ zboarî mintea bre omuli? Văd cî tu dorni din cioari... Mă duc eu acasî sî dorm cî’s obosît...
- Da parc’ai vinit cu noutăţ’?
- Bun dar, hai sî’ţ zîc şi ni-o zîs sormea, cî văd cî tu parcî eşti chicat din pod. Îi zîşi Ilinca şî trăieşti cam în capâtu’ satulu’, a doua casî. Ari porţ’ mari din lemn cî tat’su-i meşter...
Iacob asculta cu răsuflarea tăiată... şi cu gândurile la casa din marginea satului vecin. Îi venea să îl lase pe Vanea povestind aici, iar el să fugă repede la Ilinca(că doar aflase deja şi cum o cheamă şi unde locuieşte!!).. În acest timp Vanea îi spunea toate detaliile pe care le ştia de la sora lui...
- Da iaca tat’su ari numa’ feti, n-ari pi şini învaţa meserii...
- Las’cî a sî înveţî pi jineri!
- Dacî a ave pi şini... şi Vanea începuse să râdă de naivitatea lui Iacob.. -Da fata am înţăles cî-i cam iuti...
- Vanea, pi mini nu ma-înteresazî. Mâni mă duc...mă duc la dânsa acasî..., ma duc şî graiesc şî cu tat’su...
- Stai măi, potoleşti-ti! Mai rabdî o ţârî, cî niş nu ştii cum îi fata la lumina zilei... şî pi capu’ treaz... Iaca pisti trii zîli îi hram la Borşeni şî o sî ni duşem la jioc, la horî, şî o găseşti tu şî deam ai sî vezî dacî va-nţălejiţ’... ori la jioc poati ai găsî alta mai bunî... cî... nu s-o terminat mama fetilor...

...(to be continued)...

17 ianuarie 2010

Bancuri (I)

Eşti mahmur cu adevărat atunci când dimineaţa sună celularul, te uiţi atent şi citeşti "Alarma", apeşi tasta OK şi strigi "ALO!", iar în tot acest timp încerci să-ţi aminteşti cine este ALARMA şi de unde o cunoşti.




Abia s-a deschis barul, imediat apare un bărbat slab, neras, cu o figură mahmură, cu hainele mototolite şi se adreseaza barmanului:
- Spune-mi, te rog, m-ai vazut astă-noapte pe aici?
- Bineânţeles.
- Şi am consumat de vreo sută de euro?
- Cam aşa ceva.
- Bine, gata, m-am liniştit. Credeam că i-am pierdut...




După o bătălie grea, câştigată, Ştefan şi armata lui au băut zdravăn toată noaptea. A doua zi un oştean anunţă că armata turcilor se pregateşte să atace din nou. Ştefan işi adună toţi oştenii:
- Oşteni, turcii atacă din nou. Cine nu e mahmur, să facă un pas in faţă.
O ceată de câţiva inşi face un pas in faţă.
- Bine, voi duceţi-vă la bătalie. Restu', hai să ne dregem cu nişte vin...




- În ce constă un prânz cu 7 feluri pentru un bărbat?
- Un hamburger si 6 beri.




- Doctore, mă simt rău, am ameţeli şi în plus mă arde la inimă!
− Uitaţi doamnă, în primul rând nu sunt doctor: sunt ospătar, în al doilea rând nu sunteţi bolnavă, sunteţi beată şi în al treilea rând aveţi o ţâţă în scrumieră.

16 ianuarie 2010

Tărtăcuţă: după nuntă urmează "o zi grea"(partea a III-a)

...(continuare)...

Vanea locuia în aceeaşi mahala. El şi Iacob au crescut împreuna, fiind prieteni încă din copilarie. Cu toate că Vanea era mai mare, cei doi erau peste tot împreună, ajungând în cele din urmă să devină şi prieteni de păhar...
- Vaaaneaaaa!!! Undi eşti wăi?
A batut la uşă... şi cum nimeni nu i-a deschis, a intrat singur. Vanea abia atunci se trezise, ceilalţi membri ai familiei erau plecaţi de acasă lăsându-i pe masă o bucată de mămăligă rece cu brânză sărată...
- Ce arde? Şi-ai păţât di mă trezăşti cu noaptea'n cap?
- Amuş ţ'oi spune eu vreo două, şî răpijiior ai sî'nţăleji! Di şi nu m-ai lasat sî stau la nuntă? Din cauza ta acum niş nu ştiu cum o cheamî pi fata şeia...
- Cari fată măi ? Poate ai jisat şiava după atîta bauturî...
- Cum care? Di la nuntî di asarî... stătea la masa şeia di lângî colţ... nu-i di la noi din sat cî eu nu o ştiu...
Când a auzit că e vorba de fete, Vanea l-a privit cu nişte ochi miraţi pe Iacob, deoarece acesta mereu nu avea destul curaj să lege o discuţie cu o fată, dar acum l-a găsit mai interesat ca niciodată (nu pentru orice fată vii cu noapte'n cap la prieteni să le ceri socoteală).
- Văd cî ţi-o plăcut fetişcana. Las'cî mai sînt nunţ' şî o găsîm noi. Macar te-ai uitat ghini la dînsa? Di la atâta băuturî putei sî crezi că şî Muma Pădurii îi frumoasî tari!
- Văd cî tu vrei sî'ţi baţi joc di mini. Măi, dacî nu ai sî m'ajiuţî tu, am sî întreb di altşiniava, da eu tot una am s-o găsăsc... nu mai aştept niş o altî nuntî, dacă nu mai vine?
- Iaca daca ai sî bei un pahar di jin cu mini, am s-o rog pi sor-me cari'i măritatî în Borşeni sî-ni spunî şi'i cu dînsa şî de-a cui îi.
- Eu di azî am zîs cî nu mai beu cî tari mă mai dure capu di dimineaţî. Şini ştii dacî nu m-o văzut fata şeia asarî ţapîn, cî eu pi la sfârşit nu mai ţîn minti nicî...
- Hai măi nu ti mai mârâi! Be nişti jin aişi cu mini, iaca şî brînzî avem, şî măligî... îi cam răşi da a sî miargî, da di jin, îi plin beşiu. Aşă cî hai sî bem pintru feti şi ca tăt sî şii ghini!...
Din vorbă în vorbă şi din păhar în păhar, când s-a pornit Iacob acasă, abia de nimerea drumul, uitase deja că in acea dimineaţa se lăsase băutura.. Ce mai! Era fericit că în curând va afla cine e fata "şeia cu ochii mari"...

...(to be continued)...

P.S. Iulika, mulţumesc foarte mult pentru ajutorul acordat!!!

13 ianuarie 2010

Urătură de Sfântul Vasile


Aho Aho cu Anul Nou!
N-am venit după cadou
Am venit să vă urăm
Sa bem vin şi să mâncăm!

Vă urăm de sănătate,
Viaţă lungă, spor în toate
Tigrul de metal ce vine
Să v-aducă numai bine!

Să v-aducă bani in pungă
Criza să nu vă ajungă
Mese pline de bucate
Şi un car de sanatate!

De urat noi am urat
Dar nimeni nu a turnat...
Aşa că vă întrebăm pe voi:
Mai aveţi vin în butoi?

Vă ajunge s'ascultaţi!
În păhare vin turnaţi
Mult succes şi spor la bani
La Anul şi La Mulţi Ani!!!

11 ianuarie 2010

Tărtăcuţă: gata, mă las de băut...(partea a II-a)

...(continuare)...

- Scoalî bre lodaruli, nu-ţi dorni tătî viaţa!
Din pacate pentru Iacob, acesta nu a reuşit să doarmă prea mult. Dacă a venit să îl trezească taică-său - înseamnă că nu prea are şanse să nu sară imediat din pat, dar de data aceasta a hotărât să îşi incerce totuşi norocul. Cu ochii impăiengeniţi, acesta îl rugă:
- Tată, mai lasî-ma oliacî sî stau în pat. Mă doare capul şiava straşnic!
- Dac' ai băut asară ca porcu', eu şi sî-ţ fac? Ti doari tărtăcuţa, du-ti şî be nişti moari din beşi şî a sî-ţ triacî"
Aşadar, nici de data aceasta nu i-a mers. S-a trezit el cu chiu cu vai şi s-a pornit spre beci după murătură.
- Gata! Mă las di băut! Nu pun niş gram di băuturî în gură! Şi ni-o trebuit mie asarî sî beu atâta?!?...
Atunci abia şi-a amintit Iacob de "druşca" cea cu ochii verzi care zâmbea permanent. I-a trecut cheful şi de moare şi de tot: a pornit-o într-o fugă la Vanea să îi ceară socotelă pentru faptul că nu l-a lăsat să stea până la urmă la nuntă, că doar avea planuri mari! ...

...(to be continued) ...

10 ianuarie 2010

Tărtăcuţă: în loc de epilog(partea I)

Totul a început cu 30-35 ani în urmă, cînd tânărul pe atunci Iacob Tărtăcuţă o zărise la nunta unui verişor pe frumoasa Ilinca din satul vecin. Cum nu avea încă destul "curaj" să se apropie de ea pentru a face cunoştinţă, a profitat din plin de vinul care nu se mai termina de pe masa de sărbatoare... După fiecare păhar golit arunca cîte o privire spre Ilinca care i se părea tot mai frumoasă şi mai frumoasă. Vanea, prietenul de păhar al lui Iacob, a fost cel care a spus: "Gata! Ajiunji wăi! Da undi ni grăghim noi aşă di tari? Ian hai sî o luam mai înşetişor, cî eu trebu sî stau pîn la dizlegatu niresî" Pentru Iacob însă era prea târziu. Curaj avea acum prea mult, însă picioarele nu mai doreau să îl asculte şi gata, aşa ca Vanea a fost nevoit "să îl azvârle până acasă", deşi Iacob se împotrivea cu desăvîrşire. Până s-a dezmetecit Iacob, deja era acasă, pe pragul din faţa casei, aşa că nu mai avea nimic de făcut decât să arunce pantofii plini de praf şi să se bage în pat...

...(to be continued)...



Cuprins:
Tărtăcuţă: în loc de epilog(partea I)
Tărtăcuţă: gata, mă las de băut...(partea a II-a)
Tărtăcuţă: după nuntă urmează "o zi grea"(partea a III-a)
Tărtăcuţă: "Să nu mi-o ia altcineva.."(partea a IV-a)
Tărtăcuţă: "Mâine-i hramul în Borşeni"(partea a V-a)
Tărtăcuţă: "Auz’? Nu vrei..."(partea a VI-a)
Tărtăcuţă: "Nu az’, las cî vin mâini"(partea a VII-a)
Tărtăcuţă: "Ai sâ-ni şii nănaş la nuntî?"(partea a VIII-a)

09 ianuarie 2010

Pavel Turcu - prizonier la Berlin

Am văzut acum un video pe youtube ironic la adresa "concursantului" despre care vă spuneam aseară(cel cu imnul Eurovision). Video respectiv e mai jos... Enjoy! :)



08 ianuarie 2010

Pavel Turcu - Imn Eurovision

Se crede talentat acest tip care a luat look-ul lui Vitalie Dani şi a compus la o beţie aşa zisa melodie(dacă i se poate spune aşa) şi acum are tendinţa de a ne reprezenta ţara la finala Eurovision. Ar fi culmea să ajungă acolo iar noi să ne mândrim că suntem cei care am oferit cunoscutului concurs un imn pe măsura(de ce nu? la cum e concursul, aşa şi imnul...)
Filmuleţul e mai jos. Enjoy!



Mariah Carey puţin ameţită

Cântăreaţa/actriţa Mariah Carey a recunoscut ca era "puţin ameţită" in timpul discursului de la festivalul de film de la Palm Springs la care aceasta a primit premiul pentru cel mai bun rol secundar. Video urmatoar vorbeşte de la sine. Have fun :)


Ce se vrea?

Acest blog se vrea a fi un blog ironic, hazliu, comic pentru cei care s-au trezit din beţie(nu neaparat la propriu, cât mai degraba la figurat). Nu avem "moare", ci avem multa voie bună pentru a vă crea o bună dispoziţie pentru toată ziua!

07 ianuarie 2010

Primul post(in loc de test)

Să vedem...